De vorbă cu Dumnezeu

Text scris în urma unei „scrisori” pe care am primit-o de la o prietenă şi postat în urma solicitărilor ei:

” Încã nu te-ai sãturat ?... încã nu te-ai sãturat?... Acum esti pregãtit ?

Chiar vrei sã afli rãspunsurile la întrebãrile pe care Mi le pui ?

Ai pus o grãmadã de întrebãri. Esti furios pentru ca nu ai găsit încă nici un raspuns.

Şi acum te întreb dacã chiar vrei sã afli rãspunsurile la întrebãrile pe care le-ai pus, sau vrei doar sã te descarci ?

Stiu la ce te gândesti…

Am vorbit tot timpul, cu toatã lumea, cu propria lor voce...

Întrebarea este: „Cine ascultã ?”

A fost strigat de pe cel mai înalt munte, din cel mai jos loc, şoapta lui a fost auzită, iar prin coridoarele întregii experiente umane, acest adevãr a stârnit ecouri.

DRAGOSTEA este rãspunsul.

Voi aţi proiectat asupra lui Dumnezeu rolul pãrintelui şi astfel v-aţi ales cu un Dumnezeu care judecã şi rãsplãteşte sau pedepseşte.

Ati creat în jurul Iubirii o realitate bazatã pe fricã. Iar aceastã Dragoste bazatã pe fricã dominã felul în care simtiti Dragostea. De fapt, chiar asta o creeazã.

Aveţi nevoie de fricã pentru a fi sau a face ceea ce este în mod natural bine ?

Trebuie sã fiţi ameninţaţi, pentru a fi buni ? Şi ce înseamnã sã fii bun ?

Cine are ultimul cuvânt în privinta asta ?

Vã spun ceva: Voi vã faceti singuri regulile. Voi stabiliti principiile...

Dragostea e tot ce conteazã. …Da, ai mai auzit asta. Am spus asta chiar şi pe un abţibild. Dar în momente în care ai necazuri, îti faci griji, te îndoiesti sau ţi-e fricã, tu alegi sã uiti asta.

Ceea ce trebuie sã faci e sã rãspunzi la o întrebare simplã: “Ce ar face Dragostea acum ?”

Sã-ţi trãieşti viaţa fãrã sã ai aşteptãri, fãrã sã ai nevoie de vreun rezultat, asta este LIBERTATE.

Tine minte: în fiecare moment te afli în procesul de a te crea pe tine însuţi, în fiecare moment tu decizi cine şi ce eşti, tu decizi asta în mare parte prin alegerile pe care le faci în legãturã cu persoana sau lucrul care îti stârneste pasiune.

Îngrijorarea este activitatea unei minţi care nu întelege conexiunea ei cu Mine.

Îţi aminteşti de întrebarea: “Ce ar face Dragostea acum ?” Rãspunde la acea întrebare, copilul Meu... şi Eu voi fi acolo. Întotdeauna. În toate modurile.

Suferinţa nu are nicio legãtura cu evenimentele ce ţi se întâmplă, ci cu reacţia în faţa evenimentelor. Ce se întâmplã este doar ce se întâmplã. Ce simti despre asta e cu totul altceva.

Nu poţi avea tot ce-ţi doresti. Poate că acum îţi pui întrebarea: “Nu pot avea tot ce-mi doresc?” Corect ! Dorinţa ta este una incompletă şi spui cã vrei un lucru care doar produce cea experienţã anume pe care ţi-o doreşti în realitate.

Prin urmare, ar trebui sã te pedepsesc pentru cã ai fãcut o alegere pe care Eu ţi-am aşternut-o la picioare ? Aceasta este întrebarea pe care trebuie sã ţi-o pui înainte sã-Mi desemnezi Mie rolul de Dumnezeu care condamnã.

Fãrã îndoială M-ai implorat sã Mã arãt, sã Mã explic, sã Mã dezvãlui şi fac asta aici,

în termeni atât de simpli, încât nu ai cum sã Mã întelegi greşit.

Sunt aici. Chiar aici. Chiar acum.

Acum e timpul sã te întorci în spaţiul tãu sacru, mai mult ca oricând. Îţi va aduce o mare pace sufleteascã. Iar dintr-un suflet împãcat izvorãsc marile idei, idei care ar putea fi soluţiile la cele mai mari probleme pe care le-ai putea avea.

Tu crezi cã ai o problemã prea grea pentru ca Eu sã o rezolv ? Ar fi un miracol atât de mare sã te pot scoate dintr-o situaţie grea ?! Înteleg cã ai putea crede cã pentru tine este prea mult, chiar şi cu toate mijloacele pe care ţi le-am oferit, dar tu chiar crezi cã pentru Mine e prea mult ?

Copilul Meu, nu M-ai înteles deloc şi nici voi nu M-aţi înteles. Eu nu vreau altceva de la tine şi de la voi oamenii, decât ca sã fiţi fericiţi. Dar tu crezi cã Îmi eşti inferior, pe când, în realitate, toti suntem unul. Nu existã separare.

Eu îti doresc ţie ce îti doreşti tu, nimic mai mult, nimic mai puţin. Eu nu-mi fac griji pentru succesul tãu lumesc. Doar tu îti faci… Nu trebuie sã te preocupe sã-ţi câstigi existenţa. Adevãraţii maeştri sunt cei care au ales sã trãiascã, nu sã-şi câştige existenţa.

Curaj ! Fã orice îti place cu adevãrat! Nu fã nimic altceva. Ai atât de puţin timp.

Cum te şi gândeşti sã pierzi vreo clipã fãcând ceva ce nu-ţi place, pentru a-ţi câştiga existenţa?

Asta nu e viaţã…. Asta e moarte.


Cu drag, copilul Meu!

De la Tatăl, prin solul Său ”

... şi El mă privea

Şi nu-mi păsa de suferinta Lui
Ce-o suporta atunci când eu greşeam
Dar să primesc mereu tot ce ceream?
Cu stânga am fixat în palmă-I cui,
Cu dreapta îl băteam.

Şi El, mă privea din înălţimi
Fără să-mi dea nici un răspuns,
Atunci, plin de furie, eu am smuls
O suliţă de la străjeri din mâini
Şi-n coastă L-am împuns .

Dar El sta-n cuie pironit
Să pedepsească fapta ce-am făcut,
Cusut de lemn, un palid chip de lut,

Căci m-a iertat şi m-a iubit

Şi-atunci când L-am bătut.

„Unde-i puterea Lui”

Strigam şi-mi dam cu pumni-n piept

„Să mi se-arate, că-L aştept”

Dar El sta pironit în cui

Spunând: „Te iert”.

Doar o scundă a trecut

Şi corpul mi-a căzut grămadă jos

Simţeam cât de murdar şi ruşinos

Era un fleac ce l-am făcut,

Dar pentru care, în trecut

Jertfitu-sa Hristos.

Confuz

Dimineaţă. Abia se văd primele raze de soare şi eu iesîintr-o armonie suprasaturată, să le întâmpin şi să le zic: “Bună dimineaţa!”. Mi-am dezmierdat cu apă rece pleoapele scăpând de plumbul greu ce le ţinea închise şi am privit în oglindă obrajii. Chipul ce ma însoţise de atâţia ani parea acum de nerecunoscut. Am plecat de acolo tulburat şi înspăimântat ca o pradă ce-şi acunde chipul din calea unui vânător.

Cu gândul dus la ochii aceia verzui, obrajii palizi şi barba aspră îmi părea acum că ceva ar fi murit. Chiar pierise în vechimea lor gandurile de altădată care defineau copilul din mine. Nu mai regăsesc acea parte pe care o numeam cândva copilărie. Pentru o clipă m-am speriat. Eram singur într-o lume aglomerată, rece şi străină, iar viaţa îmi arăta doar un început. Oare cât va dura? Cum va fi?

Am scăpat de aceste întrebări şi acum sunt liber. Defapt noi oamenii suntem liberi din totdeauna, dar uităm acest lucru şi trăim în captivitate. Suntem târâţi în lucruri diverse fără a realiza că defapt nu reuşim să controlăm nimic. Viaţa nu e o cursă şi nici un loc în care să suferi şi să fii trist, ci viaţa înseamnă să fii viu şi să trăieşti. Când Dumnezeu a privit spre mine mi-am dat seama că rugăciunile mele nu au fost în zadar şi atunci am redevenit liber. Dumnezeu mi-a redat libertatea cu care ma lăsat pe pământ. Uitasem deja de ea şi nu mai stiam ce e de făcut, pe oricine întrebam îmi răspundea că trebuie doar să vreau. Atunci am întâlnit un om care mi-a zis că nu ştie cum pot să fiu liber, dar … ştie EL.
Nici eu nu ştiu cum a făcut aceasta, eu doar m-am rugat Lui, dar … ştie EL.